V-am spus ca in Stanbul se doarme prost. Nu din cauza hotelului ( HOTEL EYFEL ) insa. Hotelul este ok cu cele 3 stele ( mai mici ) pe care le are. Construit in 1968 hotelul este renovat cu aer conditionat, minibar, televizor etc. Renovarea nu este facuta insa foarte de curand si asta se vede.
Patul comod si baia ok fac din camera de hotel exact ceea ce trebuie sa fie. Un loc unde sa dormi (daca poti) la caldura ( chiar foarte multe caldura ) si sa te pregatesti pentru a doua zi.
Nu am vazut un steag otoman in hotel, lucru care ma mira pentru ca turcii sunt foarte mandrii de tara lor. La receptie insa poti sa vezi o copie in miniatura a turnului din Paris cu acelasi nume.

Hotelul ofera piscina, sauna si sala de forta. In cazul in care stati mai mult in hotel puteti beneficia de aceste servicii. Eu nu ma incumet pentru ca in cele 3 zile pe care le petrec aici am lucruri mai bune de facut.

Ca locatie e situat in cartierul Bayazit, la 1 statie de tramvai de Grand Bazar si 2 ( sau 3? ) statii de palatul Topaki, Hagia Sofia si moscheea albastra, chiar in spatele hotelului Crown Plaza la 50 m de bulevardul principal.

Restaurantul si cafeneaua.

In hol, pe langa receptia evidenta si necesara in fiecare hotel te asteapta un restaurant si o cafenea. Restaurantul, desi nu foarte mare, serveste cam orice si-ar putea dori un turist ajuns in Turcia. Calitatea produselor (in afara de cele de la micul dejun) nu o stiu. Nu am testat inca si nici nu cred ca o fac. Ar fi pacat sa mananc la hotel convins fiind ca nu poate sa ofere nimic spectaculos desi felurile sunt variate cum am spus.
Cafeneaua, desi mica ( vreo 10 mese cu fotolii comode ) tine si loc de sala de asteptare. Ma tenteaza sa incerc o narghilea aici desi nu stiu daca o sa am timp. Bauturi variate, ca la orice cafenea, nimic special insa din ce am vazut.

Micul dejun
Am mancat (nu, nu l-am servit. Au ei oameni special pentru asta si nu trebuie sa-l servesti tu. Tu doar mananci) la hotel micul dejun. Destul de variate produsele, de o calitate medie, nimic spectaculos. O optiune buna pentru masa de dimineata mai ales ca nu trebuie decat sa cobori din camera. Pretul pentru micul dejun separat de camera este de 6 euro si se serveste (de catre ei nu de catre tine) intre 7 si 10.

PS: dupa prima zi (adica dupa momentul cand am scris acest post dar inainte sa-l pun pe net) internetul a murit subit in hotel. N-au fost in stare sa-l rezolve pana am plecat (nu cred ca i-a interesat prea mult desi i-am intrebat de 20 ori cel putin). Clar nu mai calc pe aici in viata mea!

(biserica Sfanta Sofia)

Am ajuns si la Stanbul. Un oras care are populatie metropolitana cam cat Romania (acu’ca vreo 2 milioane de romani sunt plecati prin alte parti). Singurul oras din lume care se afla pe 2 continente (Europa si Asia). Sper sa apuc sa vad ceva si din partea asiatica, nu doar din cea europeana dar imi e teama ca programul e foarte incarcat si nu o sa-mi permita. Daca nu acum poate alta data.

Nu stam mult, doar cateva zile dar cum spuneam programul se anunta incarcat. Multe de vizitat, majoritatea palate si moschei. Sper sa prind si o croaziera care se anunta foarte interesanta. Din pacate maine ploua deci croaziera poate joi

Am vizitat deja in drum spre Stanbul o foarte frumoasa moschee si sper sa revin cu poze imediat ce reusesc sa scot ceva de pe aparat. E vorba de Selimiye Mosque in Edirne (sau Adrianopolis) pentru care merita sa fac un post separat.

Drumul a fost lung, merita sa iei avionul (sau sa mergi cu masina persoanala daca poti – aici turcii au niste reguli destul de ciudate si nu va recomand sa veniti cu masina daca nu este masina voastra sau proprietarul nu vine cu voi) sau macar un autocar mai de multe stele.

In Turcia poti sa platesti in orice moneda pe care ar avea-o un roman obisnuit in buzunar. Am fost destul de uimit sa aflu ca accepta chiar si lei. Nu cred ca peste tot dar daca te chinui putin sunt sigur ca poti sa platesti in destule locuri in moneda noastra nationala din ce am vazut. E bine totusi sa aveti lire (sau sa schimbati in lire) turcesi pentru ca la alte monede iti dau restul cam cum vor ei si niciodata in avantajul tau.

In Stanbul se doarme prost. Hotelul e ok( Eyfel Hotel ), situat la 5 minute maxim de bazar cred. 3 stele (cam amarate cei drept) si o camera destul de mare. Da, are net. Asta e bine pentru ca fara net cred ca m-as simti inchis in cusca. Nu, n-are baie turceasca, totul e in regula. Totusi nu am reusit sa dorm mai mult de 4 ore. Poate mai adorm. Daca nu o sa ma bazez pe cafeaua turceasca sa suplineasca somnul. Abia astept sa o incerc desi nu sunt fan cafea in general.

Maine sper sa apuc sa vad palatul Topkapi si sa dau o tura prin bazar. N-o sa ma intorc cu aur sau blugi probabil dar condimente sigur imi iau.

Turcii (cei credinciosi) se roaga de 5 ori pe zi. Prima data inainte de rasaritul soarelui. Imamul anunta timpul de rugaciune (chiar acum cand va scriu un imam face chestie asta) si cei mai credinciosi dintre ei se roaga chiar atunci cand sunt anuntati. La rugaciune turcii citesc sau recita din Coran si am fost surprins sa aflu ca majoritatea nu prea inteleg ce citesc. Pentru ca il citesc in limba araba.

PS: Nu puteam sa ratez mancarea lor traditionala. Kebap-ul lor e mai prost decat kebap-ul nostru. Am bagat 2 bucati, de control, imediat ce am ajuns. Concluzia e destul de clara. Mult mai mici decat faimoasele shaorme de pe la noi, cam cu aceleasi ingrediente si intr-o lipie putin diferita de cea libaneza care se foloseste la noi cel mai mult kebap-ul lor nu e prost dar se poate si mai bine. Pretul e intre 3 si 5 lire (cel putin ce am gasit eu pana acum). Asta inseamna undeva pana in 10 lei.

Printre cele mai bune beri pe care le-am baut se afla una traditionala/locala din Croatia. Se numeste Karlovacko si are ceva aparte ce nu pot sa explic.
E blonda, de tip “Lager” si cu o concentratie de alcool de 5.4%. Am aflat ca asta ar fi standardul pentru bere. Adica asta e concentratia normala la orice bere daca nu e “Stejar” sau alte chestii ciudate. Totusi berea asta nu te imbata. Cel putin nu asa cum o fac cele din Romania. Am baut 6 litrii intr-o seara (nu singur… cu Calin) si nu aveam absolut nimic. Putin greu de crezut si pentru mine pentru nu sunt deloc un impatimit al alcoolului si ar fi trebuit sa simt ceva dupa 3 litrii de bere dar nu s-a intamplat.

Poate pentru ca mancasem destul de bine in ziua aia. Poate pentru ca era alt aer putin diferit de Bucuresti. Gustul nu pot sa il reproduc. Nu imi aduc aminte sa fi baut ceva asemanator cu berea asta prin alte parti. Va recomand cu caldura daca ajungeti prin Croatia.

Pentru soferi exista si varianta “Rally”.
Atentie insa! Are alcool. 0.5% deci nimic grav dar totusi are.

Drumul prin Croatia e destul de plictisitor o vreme cu o campie banala si o autostrada care te adoarme. Asa ca ne-am orpit si noi 2 ore pentru un mic popas si soferii au tras si un pui de somn. Am bagat apoi benzina si am plecat mai departe. Tot atunci am luat si prima teapa cand la benzinarie am schimbat cu 6 Kuna pentru 1 euro in loc de 7.25 cat era oficial.

Dupa Zagreb insa se schimba peisajul. Incep serpentine si munti. Plini de paduri nu ca la noi (cred ca se poate vedea din poze). Viteza in mod normal a fost intre 100 si 130. Oamenii destul de draguti. La toate trecerile intre autostrazi cand plateam in euro ne intrebam in ce vrem restul. Euro sau Kuna. Din pacate nu am luat prea multe Kuna asa ca la destinatie oricum nu am avut.

Am ajuns pe la 10 seara in oras. 9 dupa ora lor pentru ca sunt cu 1 ora in urma. Mari probleme nu am avut pe drum dar a durat ceva pana am gasit exact unde ne cazam. Destul de aproape de unde banuiam eu dar nu chiar acolo. Oricum , drumul a fost foarte ok si peisajele de dupa Zagreb  au fost superbe.

Asa cum am mai zis de cateva ori pe blog am fost in Croatia,peninsula Istra. In orasul ala care nu se poate spune la televizor ca ar da amenda CNA-ul.

Am plecat la drum 6 oameni. Ne-am intors tot 6. A durat cam mult pana am ajuns. 24 ore tot drumul. Itinerariul a fost Bucuresti – Pitesti – Valcea – Sibiu – Deva – Timisoara. Asta pana la iesirea din tara. Am facut 12 ore si a fost destul de nasol drumul. Ceva ploaie, niste serpentine pe “dealul negru”. Micii de la Dedulesti (asta e pe dealu negru pentru cine nu stie) sunt neschimbati. Foarte mari si deliciosi. Costa 3 lei bucata si e o placere sa mananci cate 7. Va spun eu ca am incercat.

La Timisoara am baut o cafea (adica ceilalti pentru ca eu am dormit 30 minute) si am bagat benzina. In vama am stat putin. Si la romani si la sarbi. Practic ne-au cerut documentele si am plecat. Prin Serbia drumuri destul de bune. Destul de mult timp denumirile strazilor erau trecute si in romana. Foarte frumos din partea lor. Pana la Belgrad am mers mai incet. Dupa i-am dat 150 pe autostrada ca deja eram in foarte mare intarziere. Politia nu s-a luat de noi asa ca am iesit repede din Serbia. Am platit 4 euro pentru autostrada (foarte decent avand in vedere calitatea drumului). La iesire ne-am oprit la un OMV (da, au si ei de astea) si am mancat niste sendvisuri , am baut niste laptic(ca doar eram cu masina si nu aveam voie bere)… am facut niste poze. Super Ok. Am platit fara probleme in euro. Aveau exchange la un curs foarte bun dupa parerea mea. Preturile ceva mai mici ca in Romania la ce am cumparat noi.

In Croatia la vama a fost ceva coada. S-a rezolvat insa destul de repede. Maxim 30 minute si am intrat in tara de destinatie.3 ore a durat in Serbia totul. Inclusiv pauza de la benzinarie.

PS: la cererea publicului(foarte insistent si care ma bate la cap) avem si poze  http://picasaweb.google.com/stefan.iordan/Croatia2009

Cand mi-am uitat ghiozdanul plin. Cu un laptop(ala de rezerva), 2 incarcatoare si niste alte chestii electronice. L-am uitat pe bancuta de la intrarea in “resortul” (ziceti voi in romana ca eu nu stiu) unde am stat. Si a stat acolo vreo 50 minute. Sau mai bine. Mi-am adus aminte de el dupa ce am carat toate bagajele. Si am baut si o bere. Deci a durat ceva.
Cand m’am intors dupa el l-am gasit unde il lasasem. Singur pe bancuta. Nu umblase nimeni la el.

Cred ca in Romania disparea in secunda 2. Noi sa fim sanatosi…

Si deci, in Croatia nu prea se fura

Frumoasa tara. Bune sosele. Vigilenti politisti si cam mari amenzile.

Intr-o incercare disperata sa ma tin dupa Calin cu masina am calcat linia continua. Asa putin. Cat pentru o depasire. Si politia s-a sesizat imediat. Au aparut cam in 500 m intr-un mercedes C Klasse. Au trecut in fata mea. Au pus niste lumini albastre de nu stiu unde. Au scos un semn pe care scria “Fallow me. Police” si am mers asa pana la prima parcare. Ca in tarile civilizate. Acolo mi-au explicat (dupa ce ne-am “certat” vreo 10 minute – ei in germana, eu in engleza) ca am calcat linia continua. Si ca trebuie sa imi dea amenda. 500 kune. Asta inseamna cam 300-350 lei. Le-am platit si am plecat. Asta dupa ce am imprumutat 100 kune de la Calin ca nu mai aveam. Chiar… bine ca mi-am adus aminte sa ii dau banii.

In alta ordine de idei Alex mi-a zis ca el a rezolvat cu 10 euro o amenda.

In vacanta am trecut prin Romania, Serbia si Croatia. Tarile sunt foarte diferite din punct de vedere al soferului dupa cum urmeaza.

1. Soferii.

La ei e liniste. Si pace. Toata lumea merge relaxata. Si nu doarme pe drum. Nu iti taie nimeni fata. Nu te injura nimeni. Daca greseste cineva isi cere scuze. La fel si tu daca gresesti.  Nu am apucat sa injur pe nimeni. Calin a injurat unul dar nu a fost chiar injuratura. A fost un fel de “ia uite si pe asta”.

La noi e plin de ‘Shumaheri’. Toti se baga, toti iti taie calea. Toti au dreptate si toti ‘stiu ei mai bine’. La plecare eram obisnuit. Nu ii bagam in seama. Cum ar spune o prietena de’a mea “eram in schema”. La venire imi cam pierdusem indemanarea dupa 1 saptamana de condus linistit asa ca mi-am bagat picioarele in vreo 10. De la granita si pana la Timisoara(adica vreo 50 km) . Dupa aia le-am pierdut numarul. Dimineata in Timisoara “jmecherii” se dadeau cu bemve-urile si intorceau cu frana de mana. Cam la fel ca la Bucuresti.

Strazile.

Strazilor lor sunt bune. In orase sunt ceva mai bune ca ale nostre (din ce am mers eu) dar nu extraordinare. In afara oraselor sunt bestiale. Chiar daca inguste pe alocuri in Serbia, nu a existat zona cu gropi sau alte minunatii de genul asta. In Croatia am trecut prin munti. La propriu. Adica prin tunele sapate direct in munte. Autostrada? Da, normal. Cam tot drumul. Unde era prea ingust sa fie autostrada era drum de acceasi calitate dar doar 1 banda pe sens. La asa drumuri cred si eu ca tine o masina 200 000 km fara probleme de amortizoare si alte chestii.

La noi strazile sunt cum le stiti. In orase vai de ele. Afara asa si asa cu portiuni unde iti bati copiii. Bine ca am luat-o pe valea Oltului si nu prin Craiova ca am auzit ca acolo e si mai rau. La un moment dat langa Timisoara ma intrebam daca e drum european sau comunal. Groaznice anumite portiuni. Cat despre autostrada… scurta si subtire…

Masinile:

Ei au masini modeste. Si mici.  Si le folosesc bine. Nu cred ca am vazut 2 jeepane in toata excursia si alea la vama cu numere de Romania.  Ei nu se dau mari cu masina. Nu o folosesc atat de mult pe motiv de expozitie cat o folosesc ca mijloc de locomotie. Sau poate ca nu e asa si nu am vazut eu. In Serbia masini foarte vechi si majoritatea de fabricatie ruseasca. In Croatia de tot felu dar nimic spectaculos. (politia insa are Mercedes C klasse. o sa vedeti intr-un post viitor).

Noi avem masini. De alea de multe mii de euro. Am vazut mai multe jeepuri de la mine din pantelimon pana la unirea decat cred ca as fi vazut intr-un an in Croatia. De Serbia sa nu mai zic. Pacat ca nu avem drumuri si soferi ca de masini nu ducem lipsa. Poate facem un schimb. Le dam din X5-urile noastre ca si asa nu imi plac si ne dau vreo 3-400 km autostrada sa facem si noi de la Bucuresti la Timisoara / Arad macar.

Cam astea sunt impresiile din punct de vedere al soferului din mine comparandu-ne pe NOI cu EI.

Va urma…

Mare calator nu sunt dar si atunci cand calatoresc vreau sa am unde sa pun. Poze, filme, impresii… de toate. Nu ca anul trecut cand am avut si poze si filme si tot ce vreti dar le-am pierdut si nu mai am cum sa recuperez.

Si deci avem categorie noua pe blog.  Jurnal de Calatorii.

Posturile din categoria asta vor fi de obicei (sper eu) acompaniate de linkuri cu poze pe siteuri de specialitate (nu m’am hotarat inca unde fac galeria online dar vedem).

Primele posturi in categoria asta o sa apara incepand de Sambata cand plec intr-un mic “concediu”. Aci aproape… vreo 1400 km. Pana in Croatia. Il am pe Vlad (bai frate asta e blogul tau sau e blogul meu? Ca tu apari mai des ca mine pe el) cu DLSR-ul dupa mine gata sa faca poze asa ca sper sa ma intorc cu material de calitate.

Cum se zicea… parca “Drum bun” ?

Ne auzim